- brónhie
- s. f. (sil. -hi-e), art. brónhia (sil. -hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (sil. -hi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
brónhie
Look at other dictionaries:
bronhie — BRÓNHIE, bronhii, s.f. Fiecare dintre cele două ramificaţii ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 brónhie s. f. (sil. hi e), art. brónhia (sil. hi a), g … Dicționar Român
bronh — BRONHI Element prim de compunere savantă cu semnificaţia (referitor la) bronhii , al bronhiilor , bronhie . [var. bronho , bronş . / < fr. broncho , cf. gr. bronchos – trahee]. Trimis de LauraGellner, 22.11.2004. Sursa: DN BRONHO v. bronhi … Dicționar Român
obstrucţie — OBSTRÚCŢIE, obstrucţii, s.f. 1. (med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; … Dicționar Român
ocluziune — OCLUZIÚNE, ocluziuni, s.f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (med.; în … Dicționar Român
